Aceștia apar în jurul vârstei de 6 ani, primii fiind de obicei molarii. Dinții permanenți sunt mai mari, mai globuloși și au de obicei o culoare ușor mai gălbuie. 

Această procedură reprezintă transformarea reliefului accentuat al dinților permanenți într-un relief mai atenuat, ușor de igienizat, în care placa bacteriană retenționează mai greu. Se recomandă sigilarea dinților la 6-7 ani pentru molarul I permanent și 11-13 ani pentru premolari și molarul ÎI.

Nu este dureroasă, ea efectuându-se cu ajutorul anesteziei locale. Post operator pot apărea dureri moderate în primele 72 ore, dar acestea se tratează cu ajutorul analgezicelor/antiinflamatoarelor.

Există această posibilitate, însă ea este una foarte mică. Dacă însă acest lucru apare, implantul este îndepărtat chirurgical, iar după o anumită perioada de vindecare se poate reinsera unul nou.

În general, dacă pacientul prezintă o stare generală bună, fără patologii generale grave, el este candidat pentru tratamentul chirurgical de inserare a implanturilor dentare. Desigur, acest lucru se discuta înainte, completând chestionarul de sănătate.

Acești dinți, care de obicei apar ultimii pe arcadă, în general între 17-21 ani, pot crea diferite probleme, pentru care se recomandă extracția lor: erup doar parțial, cauzând probleme gingivale și infecții repetate sau neavând suficient spațiu, aceștia nu se pot dezvolta corespunzător. Dar nu întotdeauna este necesară extracția lor. Dacă molarul de minte a erupt corect, este sănătos și are antagonist în ocluzie(dinte opus pe care se muscă corect), este recomandată păstrarea acestuia.